Roman Tolici

Ochiul, creierul și inima

Nu am ținut prea mult cont niciodată de textele curatoriale în contactul meu cu arta. De fapt, de cele mai multe ori, interesul meu față de tipul acesta de narativ s-a datorat prezenței mele ca artist în acele texte, un interes mai degrabă tehnic, provenit din dorința de a mă asigura că raționamentele curatorului în privința artei mele nu depășesc vreo limită a bunului simț. În rolul meu de privitor, m-am încrezut în capacitatea mea de a lectura după bunul plac orice obiect sau act artistic. Vorbele bine meșteșugite te pot influența, îți pot da o direcție, dar sunt în cele din urmă doar niște exhuvii ale unor manifestări artistice concrete, sunt rezultatul interpretării teoretice a unei trăiri transmise deja de artist în obiectul sau actul său artistic.

Când "judec" o lucrare de artă, pentru mine un loc prim îl ocupă emoția, trăirea pe care aceasta mi-o provoacă. Dacă lucrarea nu mă lasă rece, dacă mă tulbură sau mă intrigă estetic, dacă îmi pune întrebări sau îmi dă răspunsuri neașteptate, pentru mine este o lucrare bună. Nu mai contează dacă artistul e un începător necunoscut sau un maestru celebru, dacă e expus la MOMA sau pe stradă. Și niciun text curatorial nu mă va putea convinge, dacă nu am simțit acea emoție în fața lucrării. 

Iată însă că acum mi s-a solicitat un text, să-i zicem curatorial, iar eu am acceptat provocarea, nu pentru că mi-am schimbat atitudinea în privința textelor curatoriale, ci pentru că îmi plac provocările. În consecință, vă puteți opri aici cu cititul și să vă concentrați mai degrabă asupra lucrărilor.

Revenind însă…

Având în vedere că vorbim despre lucrările de diplomă ale unor absolvenți de arte plastice, personal nu pot să nu corelez acest aspect cu memoria propriei mele lucrări de diplomă, pe care am realizat-o ca absolvent de arte plastice. Am deci un prim termen de comparație și nu pot spune că lucrurile stau neapărat sau tot timpul în favoarea mea. Pe de altă parte știu că o lucrare de diplomă reușită nu face din acel absolvent de arte plastice un artist. Artistul apare prin consecvența căutării continue și prin opera pe care o creează în timp. Dacă ajunge un artist bun sau rău, recunoscut sau ratat, depinde deja de capacitățile și norocul fiecăruia. 

Din cei trei ani de Diploma, deși am urmărit mai multe lucrări interesante, m-am rezumat la 5 artiști. Selecția mea s-a bazat nu pe un concept preexistent, pe care să pliez lucrările unor artiști, ci pe prezenta unei doze suficiente de emoție pe care am întrezărit-o în lucrările acestor artiști.

Născut în 1974, în satul Ghetlova, Republica Moldova (fosta URSS), Roman îsi începe studiile artistice la Şcoala de Arte “Igor Vieru” din Chişinău. În 1990 se stabilește în Bucureşti, iniţial ca bursier al statului român, la Liceul de Artă “Nicolae Tonitza”, iar ulterior absolvind secţia de grafică a Universităţii Naţionale de Arte. Începând cu sfârşitul anilor ‘90 experimentează în zona literară, animaţie, fotografie, comics şi ilustraţie, iar de la începutul anilor 2000 se impune ca pictor, numărându-se printre cei mai activi și apreciați artiști ai generației sale. Trăiește și lucrează în București.

#1

Anima

Denis Simion

Anima, instalație, 2017

Galerie

Anima, instalație, 2017

Anima, instalație, 2017

Anima, 120x80x60, 2017

Anima, 120x80x60, 2017

Anima, detaliu, 2017

Am simțit emoția în inimile transparente ale lui Denis Simion. O mulțime de inimi (ca) de gheață, fragile, reci și insensibile la dureri sau bucurii, ce par poate faruri călăuzitoare, poate un cor al deznădejdii, poate piese din colecția unui maniac.

Denis Simion a studiat șapte ani de sculptură, începând cu Liceul de Arte "Nicolae Tonitza" și terminând un master în Sculptură, în cadrul Universității. În perioada masteratului a obținut o bursă de studiu, în cadrul programului Erasmus la Universitat Politecnica de Valencia, Faculdad de Bellas Artes San Carlos. De-a lungul timpului a expus în cadrul "Transform", Muzeul Național de Artă Contemporană din Zagreb, "DunavskiDijalozi", NoviSad, Serbia, sau la Galeria Galateca în București.

#2

ANTS

Mircea Constantinescu

ANTS, 200x200, spray pe panză, licență, 2017

Galerie

ANTS, 200x200, spray pe panză, licență, 2017

ANTS, 200x200, spray pe panză, licență, 2017

ANTS, 200x200, spray pe panză, disertație, 2019

ANTS, 200x200, spray pe panză, disertație, 2019

ANTS, 200x200, spray pe panză, disertație, 2019

Emoționante mi s-au părut și mulțimile lui Mircea Constantinescu. Mulțimi de oameni cu personalitate pierdută, mase transformate într-un patern decorativ, fluid în culori și în forme.

Mircea Constantinescu a studiat grafica la Universitatea Națională de Arte București. A participat în proiecte și expoziții de artă de grup și individuale în București și alte orașe din țară. Recent, prin limbajul său artistic abordează preponderent tema naturii umane şi impactul acesteia asupra planetei. Prin lucrarea de diplomă, Mircea încearcă să surprindă obiectiv formarea mulțimilor / grupurilor cu diverse scopuri drept consecință a unor evenimente recente pe plan internațional și local. Creează referințe vizuale urmărind masele de oameni, structura conglomeratelor, obiectele, dar și acțiunile reprezentative unui protest / mișcări sociale.

#3

Metanoia

Andrei Nuțu

The Uncreated Light, 80x40, acrilic, ulei și cărbune pe pânză,, 2017

Galerie

The Unholy Veil, 120x90, acrilic, ulei și cărbune pe pânză, 2018

And In Three Days I Will Raise It Up, 200x200, acrilic, ulei și cărbune pe pânză, 2018

Woman At The Tomb, 40x40, acrilic, ulei și cărbune pe pânză, 2017

Doubt, 140x160, acrilic, ulei și cărbune pe pânză, 2018

Eve, 138x120, acrilic, ulei și cărbune pe pânză, 2018

Adam, 138x120, acrilic, ulei și cărbune pe pânză, 2018

The Climb, 250x150, ulei și cărbune pe pânză, 2018

Destroy This Temple, 200x75, ulei și cărbune pe pânză, 2017

Răbufnește emoția din picturile lui Andrei Nuțu, o emoție nostalgic-furioasă într-o încercare de recuperare atât a unor tehnici picturale, cât și a unor probleme de structură dogmatică, istorică, socială, religioasă.

Experimentând în mai multe domenii, precum pictura, desenul, iconografia și fotografia, Andrei Nuțu vine cu multă voință și forță de muncă, pentru a se găsi pe sine în lumea artei și pentru a expune vizual felul în care se percepe pe sine și lumea din jurul lui. Prin lucrarea de diplomă, problematizează spiritualitatea și locul ei în societatea contemporană din perspectiva relației complexe dintre corp și suflet.

#4

Animal Totem

Cătălin Velea

Galerie

Animal Totem, 160x50x40, polistiren, rășină acrilică, 2019

Animal Totem, 202x70x50, polistiren, rășină acrilică, 2019

Animal Totem, 210x 65x80, polistiren, rășină acrilică, 2019

Animal Totem, 210x110x90, polistiren, rășină acrilică, 2019

Animal Totem, polistiren, rășină acrilică, 2019

Sculpturile lui Cătălin Velea, falnice totemuri animaliere și industriale în același timp, zei "pietrificați", creați parcă din reziduurile evoluției - și ele emană emoție.

Cătălin Velea este absolvent al Universității Naționale de Arte București, Facultate de Arte Plastice, secția Sculptură. În prezent este student la programul de master la aceeași secție. Subiectul predominant în lucrările sale este relația omului cu animalul prin care acesta își exprimă viziunea abjectă despre lume. Prin dorința de a traduce nevăzutul în forme, Cătălin explorează materiale si tehnici diverse.

#5

Société Impromptu

Mathias Bar

Société Impromptu, 100x80, ulei pe pânză, 2019

Galerie

Société Impromptu, 120x100, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 80x70, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 90x100, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 72x97, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 106x63, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 100x110, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 90x51, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 40x40, ulei pe pânză, 2019

Société Impromptu, 120x100, ulei pe pânză, 2019

În personajele lui Mathias Bar, deși par să se ascundă în spatele măștilor BDSM, emoția răbufnește oricum, abstractizată în forme și culori care mai de care.

Artist vizual tânăr, absolvent ciclul Licență UAD Cluj, preocupat de mai multe medii de exprimare: pictură, grafică, instalație. Experimentează cu imaginea corpului uman atât din punct de vedere formal, expresiv, cât și conceptual, urmărind diferite ipostaze identitare. În lucrarea sa de diplomă, Mathias introduce decadentismul cu accente science fiction ce fuzionează cu un erotism estompat, subtil inserat în compozițiile picturale, pentru a închega o serie de lucrări caracterizate de un demers în esență experimental.

DIPLOMA Viewing Rooms prezintă un spațiu online în care poți naviga printr-un mix de lucrări de artă, arhitectură și design ale ultimelor generații de tineri creativi. Lucrările lor sunt articulate în forma a șapte capsule digitale prin vocea și viziunea a șapte profesioniști din industriile creative locale, sperând să creeze o conexiune mai puternică între artiștii emergenți, comunitătea de artă și publicul larg. Demersul aduce în online o selecție de tineri expuși în cadrul ultimelor trei ediții ale DIPLOMA, festivalul care a pornit de la premisa că lucrarea de diplomă este cel mai elaborat proiect al unui student din toată perioada facultății și că prezentarea acesteia se limitează de cele mai multe ori la publicul restrâns al cadrelor didactice, familiei și prietenilor.