Diana Marincu

Basme, fete, iluzii și etichete

Liantul unei comunități este întotdeauna „Povestitorul”. Este cea / cel care preia rolul memoriei – „facultatea epică prin excelență” și care ne readuce mereu la „momentul de cumpănă pentru istoria universală”, așa cum explică Walter Benjamin în eseul „Povestitorul” funcția și persistența acestei forme de comunicare. Tipul de mesaj bazat pe informație și dezvoltat de apariția presei se sprijină, în schimb, pe apropierea față de realitate, în timp ce rezistența și fascinația pentru povestire vin din imposibilitatea de a o verifica, scrie Benjamin. Acesta continuă referitor la inserarea știrilor în viața de zi cu zi: „nimic din ceea ce se întâmplă nu mai este în beneficiul povestirii, ci în cel al informației”. Povestitorul adevărat este cel care, cu o precizie riguroasă, investește miraculosul cu o capacitate de convingere în lipsa argumentului veridicității, cititorul fiind „liber să interpreteze lucrurile așa cum le înțelege și astfel narațiunea dobândește un câmp de oscilație care lipsește informației.” Pledoaria lui Benjamin pentru povestire și admirația sa pentru scriitorul rus căruia îi dedică acest eseu și la care se reîntoarce pe parcursul textului, Nikolai Leskov, este și o ocazie de a crea o confruntare între povestire și mit. Basmul ne arată întotdeauna că natura este de partea omului, detașându-se de codurile mitului și investind personajele cu un curaj fantastic.

Am imaginat această expoziție în câmpul oscilațiilor descrise de un povestitor original, care captează atenția fără eforturi, reformulând narațiunile moștenite și impunând voci distincte, curajoase, nemaiauzite. Poveștile pe care expoziția de față le reunește vorbesc despre nevoia unei generații de a se desprinde de norme, clișee identitare și imagini standardizate. Am identificat, dintr-o sumedenie de lucrări de diplomă înscrise în concurs și selectate în anii precedenți, câteva impulsuri similare, chiar dacă materializate în medii de expresie diferite, de a actualiza poveștile întemeietoare despre identități, roluri și limbaje.

Diana Marincu este curator și critic de artă, membru AICA și IKT, Director Artistic al Fundației Art Encounters din Timișoara. A obținut în 2017 titlul de Doctor de la Universitatea de Arte din București, secția Istoria și Teoria Artei. Cele mai recente expoziții ale sale includ: Bruiaj, Fundația Art Encounters, Timișoara (2020); Persona, MUCEM, Marsilia (2019); Manufacturing Nature / Naturalizing the Synthetic, Frac des Pays de la Loire (2018); co-curator alături de Ami Barak la Bienala Art Encounters 2017, Timișoara & Arad, Viața – Mod de întrebuințare; co-curator împreună cu Anca Verona Mihuleț al proiectului curatorial Punctul alb și cubul negru, MNAC București (2015- 2017).

#1

La început a fost povestea

Melissa Antonescu

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

Cartea pe care Melissa Antonescu a realizat-o în 2017 deturnează circuitul prin care poveștile sunt analizate, asimilate și contestate, reformulând prin „înscenări” contemporane imaginile fetelor care apar în basme. Fără să-și piardă valențele magice și puterea de a-și reformula identitatea, personajele Melissei sunt fotografiate într-o ambiguitate stranie, încărcată de nostalgie. Povestea se confundă cu viața reală și întrebarea la care revine artista este: noi scriem povestea sau noi suntem actanții acesteia? Personajele feminine care populează cartea sunt surprinse în momente transformatoare, de cumpănă, înaintea unei schimbări majore sau a unei decizii solemne – „Pe loc fata craiului se prefăcu în voinic”.

Galerie

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

La început a fost povestea, carte, artă fotografică, 20x21, 2017

Melissa Antonescu trăiește și activează la București. A absolvit cursurile de licență și master ale Universității Naționale de Artă, București, departamentul Imagine Dinamică și Fotografie. A participat la expoziții naționale și internaționale, precum BASE, Istanbul, 2019 (cu proiectul Oglinzile se acoperă trei zile) sau Show Off Romanian Design Week, 2018 (cu proiectul La început a fost povestea) și workshop-uri internaționale, precum Școala de Vară din cadrul European Academy of Participation, Marseille. Este interesată de fotografia înscenată, povești și felul în care gândirea magică se împletește în viața de zi cu zi a oamenilor.

#2

Monstrul

Laura Pop

Monstrul, scurtmetraj, animatie digitala, 4’20’’, 2019

Filmul de animație cu care Laura Pop a debutat în circuitul competițiilor cinematografice conturează lumea onirică, nocturnă și fantastică a unui adolescent pentru care intermitențele universului vizual, de care lumea sa interioară se agață, capătă o greutate similară realității. Populat de ființe imaginare înfricoșătoare și deopotrivă blânde, universul creat de Laura este pe cât de familiar, pe atât de bizar, în dualitatea pe care o propune. Binele și răul, frumosul și urâtul, ziua și noaptea își negociază teritoriile și se ciocnesc în sunetele reci, electro-acustice, ale unei competiții nesfârșite. Dacă basmele privilegiază eroii și faptele lor, aici finalul rămâne deschis, iar eroismul se camuflează în cele mai mici gesturi.

Galerie

Monstrul, scurtmetraj, animație digitală, 4’20’’, 2019

Monstrul, scurtmetraj, animație digitală, 4’20’’, 2019

Monstrul Video Teaser

Dacă basmele privilegiază eroii și faptele lor, aici finalul rămâne deschis, iar eroismul se camuflează în cele mai mici gesturi. (Diana Marincu)

Laura Pop este o „povestitoare vizuală” din Sibiu, România, premiată pentru film. A studiat scenografia la UNATC București, cu puțină distracție la ENSAD Paris, și a obținut titlul de master în film de animație la UNATC în 2018. După finalizarea filmului de disertație, Monstrul, a făcut un stagiu de practică la studioul belgian Camera-etc, unde a regizat și animat al doilea scurtmetraj, Miroir. A lucrat la diverse proiecte de animație, atât în film, cât și în teatru. Laura scrie în prezent o teză de doctorat în filmul de animație și lucrează la următorul scurtmetraj.

#3

Monştri, Sirene şi alte Lighioane

Carmen Nicolau

Monștri, Sirene și Alte Lighioane, ceramică, 2019

Suita de creaturi fantastice din ceramică albă realizate de Carmen Nicolau în 2019 se acumulează într-un bestiar fantastic care aduce laolaltă animale extrase din realitate cu cele inventate sau recompuse din mitologia greacă. Această întâlnire neașteptată dintre realitate și ficțiune reinventează categoriile indexării științifice și creează o altfel de enciclopedie zoologică, hibridă, nesupusă normelor și pregătită să se infiltreze în narațiunile contemporane despre apartenență. Toate aceste creaturi au un simț foarte dezvoltat, nu întâmplător – văzul, iar cunoașterea la care au acces este una hrănită de informația vizuală abundentă din jurul lor.

Galerie

Monștri, Sirene și Alte Lighioane, ceramică, 2019

Monștri, Sirene și Alte Lighioane, ceramică, 2019

Monștri, Sirene și Alte Lighioane, ceramică, 2019

Monștri, Sirene și Alte Lighioane, ceramică, 2019

Carmen Nicolau trăiește și activează în Timișoara. A terminat masterul de sculptură al Facultății de Arte și Design, UVT, dar și ceramică în programul de licență. În liceu a studiat grafică, unde a deprins gustul pentru ilustrație. A petrecut un semestru în Olanda la Aki Kunstakademie și altul în Portugalia la Instituto Politecnico Santarem (mobilități Erasmus). A participat la expoziții de grup în spații independente cum ar fi Tamtam, Balamuc, Misc. sau Indecis. În 2018 a expus la Muzeul de Artă Timișoara în cadrul expoziției Woman All Too Woman. Temele abordate tratează în general sfera fantasticului şi a imaginarului, iar stilul ei se definește prin abstractizarea formelor, asupra cărora intervine cu detalii ludice care sporesc unicitatea fiecărui personaj.

#4

King of the Space

Bogdan Rusu

Hand of the King, variabil, ceramica, 2018

Obiectele create de Bogdan Rusu au întotdeauna o dublă funcție – ele își revendică spațiul abstract din care au fost decupate și se integrează totodată funcționalităților contemporane. În instalația prezentată la Diploma din 2018, Bogdan duce fascinația oamenilor pentru iluzionism până la situația în care miracolul pare mai real decât realitatea. Jucându-se cu percepția vizuală și cu perspectiva, artistul pune la îndoială sursele cunoașterii și capacitatea noastră de a distinge între iluzie și realitate. Fenomenele supranaturale pe care le invocă pot fi apariții efemere sau miracole care contrazic legile fizicii. Povestea e mereu mai convingătoare decât orice adevăr.

Galerie

Map of Kingdom, ceramica, 30x22, 2018

When Earth was flat, ceramica, 25x35, 2018

Perspective Lines, ceramica, 27x35, 2018

Rotation Axes, ceramica, 30x30, 2018

Mercury, Venus, Earth, Mars, ceramica, 10x25, 2018

Triangle, Circle, Square, ceramica, 27x27, 2018

Bogdan Rusu își îndreaptă activitatea către o sinteză între meșteșug, sculptură și design producând obiecte la granița dintre funcționalitate și estetică. Integrează elemente specifice științei, arheologiei, iluzionismului și astronomiei în lucrări și oferă o nouă perspectivă asupra practicii artistice ca loc de înșelăciune ludică, utopică. A absolvit secția de ceramică și sticlă la UAD, Cluj Napoca, și a participat într-o sumă de expoziții colective ca „Form Follows Feeling” Epretext, Timișoara (2019), „ppm# 4 – copy art show”, Aici Acolo Pop Up Gallery, Cluj (2019), „Talking 'bout my generation”, Galeria Plan B, Cluj (2018), „Diploma”, București (2018), „Form Space”, Dokuma Fabrikasi, Antalya (2015) sau expoziția personală Vegas, Galeria Casa Matei, Cluj (2017).

Următoarele patru lucrări duc mai departe nevoia de a inventa și de a inventaria poveștile necesare țesutului realității cotidiene. Precum o enciclopedie a spațiilor posibile și a limbajelor inventate, aceste lucrări caută punctul în care suprapunerea dintre ceea ce există și ce nu există se topește într-o tentație mai mare – accesul la o cunoaștere absolută, ideală și ireală, hrănită de imagine și text.

#5

The Dictionary of Obscure Sorrows

Livia Fălcaru

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Ilustrațiile dicționarului propus de Livia Fălcaru pornesc de la cuvintele inventate de John Koenig cu scopul de a „acoperi” semantic și emoțional golul din limbajul pe care-l folosim atunci când vorbim despre tristețe. O gamă foarte largă de emoții și senzații își regăsesc aici corespondentul lexical și vizual, care, în cuvintele artistei, are menirea de a „reuni singurătățile care au ca numitor comun anumite trăiri și amintiri”.

Galerie

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, carte ilustrata, 14,5x20, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, cărți poștale, 16x11, 2017

Dictionary of Obscure Sorrows, cărți poștale, 16x11, 2017

Livia Fălcaru este ilustrator, artist visual și creator de experiențe AR care în prezent locuiește și muncește în București. Combinând atât tehnici tradiționale cât și digitale în conceptele sale, artista a reușit să-și definească un stil personal ușor recognoscibil. Munca sa este adesea influențată de experiențele personale din viața de zi cu zi și emoțiile care le însoțesc. Stilul său vizual este definit de linii puternice și culori vibrante, iar modul de lucru este unul spontan și în continuă evoluție. Ca artist multidisciplinar, experiementează constant cu noi tehnici: ceramică, animație, realitate augmentată și virtuală. A colaborat cu nume precum WhatsApp, Avon, WWF, Always sau Samsung, iar munca sa a fost apreciată de publicații ca Dezeen, Harper's Bazaar sau Wall-Street.

#6

Lexicon Posibil

Alice Voinea

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Experimentele scanografice adunate de Alice Voinea în cartea "Lexicon Posibil" mediază contactul dintre două lumi aparent incompatibile – mediul digital și cel analogic. Transferul dintr-un mediu în altul, similar procesului de traducere, aduce de fiecare dată noi experimente prin care interpretarea devine o creație culturală în sine, deschisă spre modulații accidentale și abstractizări formale, pe care experiența personală le clasifică. După cum scrie artista, „traducerea unei imagini se poate asemăna cu traducerea unui cuvânt, care, în funcţie de context, are valenţe multiple și se îmbogăţește cu noi sensuri.” Cele patru capitole ale lexiconului cuprind: "Extrase din natură", "Stadii ale artefactelor", "Experimentum (ex)comestibil" și "Corp investigabil".

Galerie

Lexicon posibil, disc vinyl, 31x31, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

Lexicon posibil, carte, 69x41, 2018

„Traducerea unei imagini se poate asemăna cu traducerea unui cuvânt, care, în funcţie de context, are valenţe multiple și se îmbogăţește cu noi sensuri.” (Alice Voinea)

Alice Voinea a studiat design-ul grafic în cadrul UNARTE, București. Din 2018 activează în domeniu ca designer independent, fiind interesată de o dezvoltare profesională multilaterală. Flexibilitatea de lucru îi permite să abordeze cât mai multe stiluri în proiecte diversificate: identiate vizuală (ex. Art Encounters Biennial 2019, Timișoara), design de carte sau design experimental (ex. design de afiș pentru poezia Brain damage a lui Andrei Dósa în cadrul PosterxPoem, 2020). Curiozitatea și studiul permanent au atras-o, cel mai recent, spre domeniul tipografiei și al design-ului de tip de literă, demarând proiecte personale cu scopul de a aprofunda teorie și de a-și dezvolta din ce în ce mai bine deprinderile practice. Alice este deschisă la noi colaborări, prin care își dorește să acopere și alte nișe ale design-ului grafic.

#7

Dorință, consum, fericire

Andreea Cioară

Dorință, consum, fericire, artă textilă, 2019

Colecția de etichete acumulată de Andreea Cioară este reasamblată sub forma unor obiecte pe care inițial etichetele le însoțeau, cum ar fi rochia. Ca semne ale unor clase sociale, preferințe estetice sau apartenențe geografice, etichetele hainelor sunt întruchiparea ideii de alegere a unui produs, idee generată și alimentată de industria capitalistă. Fenomenul consumerismului și triada vitală pentru el identificată de Andreea – dorință, consum, fericire – nu ating niciodată promisiunea sugerată. Alăturarea etichetelor în benzi textile sau îmbrăcăminte creează o funcționalitate nouă unor simboluri ale valorii materiale pe care le „autentifică”.

Galerie

Dorință, consum, fericire, artă textilă, 2019

Dorință, consum, fericire, artă textilă, 2019

Dorință, consum, fericire, artă textilă, 2019

Dorință, consum, fericire, artă textilă, 2019

Dorință, consum, fericire, artă textilă, 2019

Andreea Cioară trăieşte şi lucrează în Iaşi. A absolvit ceramica în cadrul specializării Artă Murală, Universitatea Națională de Artă din Iaşi, 2019, și continuă tot aici cu masterul în Teorii și Practici în Artele Vizuale. Este autoarea expoziției personale „NU” (tranzit.ro/Iași, 2019) și a participat la expoziții de grup precum DIPLOMA (Bucureşti, 2019), Re-GENERATOR. (Teatru FIX, Iași, 2019), Working Title 2 (MAGMA, Sfîntul Gheorghe, 2018), micro-Narațiuni din cadrul Comunități Re-Imaginate, Asociația 1+1 (tranzit.ro/Iași, 2017). Andreea investigheză propriile aspirații și modalitatea prin care acestea se actualizează în realitate prin tehnici diferite, pornind de la fotografie, pictură, ceramică, mixt media, ready-made, ajungând la performance.

#8

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space

Lera Kelemen

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space, 2018

Ghidul propus de Lera Kelemen pornește de la relația dintre spațiu și utilizator, pe care îl reglează prin instrucțiuni și coduri necesare. Cartografierea instituțională care a stat la baza cercetării artistei investește golul unui spațiu cu particularitățile normative prin care este urmărit și chiar generat actul artistic. Spațiul artistic trebuie cucerit printr-un set de gesturi și pași în măsură să-l decupeze din tipologiile spațiale existente.

Galerie

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space, 2018

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space, 2018

User Manual, 23x16, 2018

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space, 2018

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space, 2018

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space, 2018

Disposition: A practical Guide Toward Performing Space, 2018

Video - Disposition: A practical Guide Toward Performing Space

Expoziția de față este o expunere-narațiune, o construcție „paginată” pentru a fi asimilată succesiv, de la o imagine la alta, de la un cuvânt la altul, în absența unui liant spațial esențial artiștilor și curatorului. Alianțele create aici sunt „testate” de la distanță, printr-o mediere pe cât de necesară, pe atât de excesivă astăzi – prin arhiva online pe care Diploma a acumulat-o din 2017. Catalogul generațiilor de artiști care au absolvit studiile de artă în România nu este exhaustiv, însă oferă un acces privilegiat pentru orice curator interesat de fenomenul artistic cel mai actual în potențialitatea lui, în scânteile de idei pe care un proiect de diplomă le generează și care pot dura pentru totdeauna. Sau, așa cum spune basmul, „până la adânci bătrâneți”.

Lera Kelemen (n. 1994, Timișoara), absolventă a Facultății de Arte și Design și a Facultății de Litere, este artist și sound designer. Practica ei are o abordare interdisciplinară, lucrând predominant cu sunet și publicație prin care interoghează noțiunile de spațiu și utilizator, cercetând impactul mediului creat asupra narațiunilor personale. În prezent locuiește și lucrează în Glasgow, UK. Din 2017 participă în diverse proiecte și expoziții, incluzând colaborări cu Festivalul Simultan, Kunsthalle Bega și Fundația Art Encounters. În 2020, participă la programul de rezidențe artistice al Niki, Hanovra.

DIPLOMA Viewing Rooms prezintă un spațiu online în care poți naviga printr-un mix de lucrări de artă, arhitectură și design ale ultimelor generații de tineri creativi. Lucrările lor sunt articulate în forma a șapte capsule digitale prin vocea și viziunea a șapte profesioniști din industriile creative locale, sperând să creeze o conexiune mai puternică între artiștii emergenți, comunitătea de artă și publicul larg. Demersul aduce în online o selecție de tineri expuși în cadrul ultimelor trei ediții ale DIPLOMA, festivalul care a pornit de la premisa că lucrarea de diplomă este cel mai elaborat proiect al unui student din toată perioada facultății și că prezentarea acesteia se limitează de cele mai multe ori la publicul restrâns al cadrelor didactice, familiei și prietenilor.